Comloșu Mare este o comună în județul Timiș, Banat, România. Numită anterior Comloșu Bănăţean, comuna are în componentă trei localităţi: Comloșu Mare – resedinţă de comună, Comloșu Mic și Lunga.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Comloșu Mare se ridică la 4.737 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.806 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (72,7%). Principalele minorități sunt cele de romi (18,15%), germani (2,41%), maghiari (1,31%) și slovaci (1,08%). Pentru 3,76% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (77,79%), dar există și minorități de romano-catolici (6,84%), penticostali (6,23%) și greco-catolici (4,2%). Pentru 3,78% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Prima atestare documentară a localităţii datează din 1453, pe când era proprietatea lui Iancu de Hunedoara. La 1529, în timpul invaziei turceşti condusă de begul Bali, localitatea a fost pustiită şi de atunci nu şi-a mai revenit decât mai târziu. În secolul XVI nu mai apare menţionată în documente, iar la 1647 era doar o pustă. Apoi va fi locuită doar de păstori sârbi, pentru ca la 1717, recensământul austriac să arate că are 20 de case. Comloşu Mare a fost reîntemeiată în 1743, cu români originari din Oltenia (ţărani din jurul Craiovei, Slatinei şi Polovragilor, numiţi şi bufeni). Primilor colonişti li s-au alăturat, 2 ani mai târziu, un alt val de familii de olteni venite din aceeaşi zonă. În 1781 localitatea este cumpărată de macedoneanul Cristofor Nako. El începe să colonizeze aici şi alte populaţii. Astfel, la 1782 aduce slovaci din judeţul Békés, care nu stau mult şi pleacă în 1788 în zona Stamora. Tot în această perioadă au venit colonişti germani din Luxemburg şi din Ungaria superioară. În anul 1770, datorită colonizării famililor germane, la granița orașului Comloșu Mare s-a întemeiat satul Comloșul Mic (în germană Ostern, însemnând Paște). Localitatea s-a numit Ostern, deoarece a fost înființată în ziua de Paște.

În Comloșu Mare s-a născut poetul, publicistul, traducătorul și redactorul român Iulian Grozescu în anul 1839. Căminul cultural din comună a primit numele de Casa Naţională „Iulian Grozescu", iar bustul său a fost aşezat in parcul fostului castel al Milevei de San Marco. Cunoscutul dirijor român, Ion Iancu s-a născut în Comloșu Mare în anul 1931. Personalitatea sa artistică, performanţele în plan profesional au fost aplaudate şi unanim apreciate, răsplătite, de-a lungul anilor, cu Ordinul „Meritul Cultural”, Diploma „Marea Unire – 80 de ani” la Timişoara și Trofeul „Lya Hubic” la Cluj Napoca. Prozatorul, eseistul și jurnalistul german William Totok s-a născut în Comloșu Mare în anul 1951. Un cunoscut chimist român, Silviu Sarafoleanu s-a născut în comună în anul 1947. În 2000 a obţinut Premiul şi Medalia „Un deceniu de luptă pentru democraţie”, Silviu Sarafoleanu a fost și Preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deportaţi in Bărăgan, Filiala Timiş. A trecut la cele veşnice la 17 iunie 2012.

În secolul al XIX-lea, doi frați macedo-români, Ciril și Cristofor Nacu au cumpărat pământurile de la Comloș și nepotul lui Ciril, Ioan Nacu a construit un castel cu două aripi în comună. Fiica lui, Mileva, s-a măritat cu ducele italian Giulio Capece Zurlo Duca di San Marco (de aici și numele de Conacul San Marco). Parcul din jurul castelului a fost un dar de nuntă al împăratului Franz Josef, ulterior, în care s-a construit un teatru. Ducesa Mileva rămasă văduvă și neavând moștenitori, înainte de a muri în 1926, a donat conacul statului român. Astăzi, o aripă a acestuia a ajuns proprietate privată iar cealaltă a devenit sediul primăriei. Parcul a fost complet defrişat şi transformat în teren de fotbal şi bază de maşini agricole.

Comuna se învecinează cu granița sârbească, orașul Kikinda fiind la numai 15 km de Comloșu Mare, Timișoara se află la 58 km de comună iar Arad la 75 de km.