Comuna Secaș (germană Sekasch, maghiară Temesszékás) este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Secaș (reședința), Checheș, Crivobara și Vizma. Se situează în zona de nord-est a judeţului Timiş, în zona de tranziţie de la Câmpia Lugojului la Dealurile Lipovei, la 36 de km de Lugoj, 63 de km de Timișoara și la 104 de km de Arad. Se învecinează la nord cu Crivobara şi Vizma, la est cu Bara, la sud-est cu Fădimac, la sud cu Balinţ, la sud-est cu Paniova şi la vest cu Checheş.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Secaș se ridică la 299 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 306 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,64%). Pentru 8,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,96%), dar există și minorități de baptiști (1,67%) și penticostali (1,34%). Pentru 8,36% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Prima atestare documentară a Secaşului datează din 1440. Atunci aparţinea de judeţul Arad, era numită Kyszekas (Secaşul Mic) şi aparţinea de cetatea Şoimoş. Şi-a continuat existenţa şi în perioada otomană, întrucât scrierile lui Marsigli din 1690–1700 o menţionează ca fiind locuită. După cucerirea banatului de austrieci, în 1717, a avut loc primul recensământ, la care au fost consemnate două localităţi: Georg in Sekasch cu 7 case şi Dollnischas, cu 14 case, ambele în districtul Lipova. Pe harta din 1761 nu mai apare menţionat, dar parohia ortodoxă, foarte veche, deţine matricole de la 1779. Mai târziu este consemnat un singur sat, Secaş, locuit de români. Biserica ortodoxă nouă a fost construită în 1869. În perioada interbelică făcea parte din plasa Lipova, judeţul Timiş-Torontal şi a depăşit chiar 1.000 de locuitori. După cel de-Al Doilea Război Mondial a început să se depopuleze, în special datorită izolării relative faţă de centrele industriale şi căile de comunicaţii importante.

În anul 1949 se naște la Vizma medicul veterinar Tiberiu Lelescu director al Direcției Agricole Timiș (din 2009 până în prezent).

Unele dintre cele mai cunoscute biserci este Biserica de Lemn din Crivobara. În mijlocul satului a fost ridicată în anul 1780 biserica de lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, păstrată până azi. Biserica are dimensiuni reduse (13 m lungime, 5,70 m lăţime, inălţimea pereţilor 2,70 m). Confecţionaţi din bârne de stejar, pereţii au fost acoperiţi cu pământ, la interior şi la exterior. Tavanul e realizat din scânduri deasupra pronaosului, iar naosul e acoperit cu o boltă cilindrică, tot din scânduri. Acoperişul era făcut din şindrilă. In anul 1820, biserica a fost reparată, moment după care, la anul 1835, au fost pictate uşile împărăteşti. Transformări importante a suferit lăcaşul de cult la anul 1932: învelitoarea de şindrilă este înlocuită cu una din tablă, ferestrele bisericii sunt mărite, dar, din păcate, pictura interioară a fost distrusă, pereţii fiind spoiţi cu var. Biserica de lemn din Crivobara are încă valoroase icoane pe lemn de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de al XlX-lea, după cum aprecia istoricul Nicolae Săcară, cel care a cercetat cu atenţie monumentul arhitectonic.